Perioada Meiji este considerata inceputul epocii moderne a Japoniei. Denumirea provine de la numele Imparatului Meiji. Acesta a fost propulsat la conducerea Japoniei, in urma evenimentelor ce poarta denumirea de Restaurarea Meiji, explicate in articolul aferent perioadei anterioare (perioada Edo).
Regimul Meiji a inceput ca o alianta intre provinciile Satsuma si Choshu, sustinute de Tosa si Hizen. Scopul acestei aliante a fost restituirea puterii in mainile imparatului, considerat conducatorul de drept al Japoniei si eliberarea Japoniei de influentele “barbare” (straine). Intre ianuarie 1968 si iunie 1869 a avut loc razboiul civil Boshin intre fortele imperiale (Meiji) si ramasitele vechiului shogunat Tokugawa. Orasul Edo a fost redenumit Tokyo in 1868, si a fost declarat noua capitala.
Perioada imediat urmatoare acestor evenimente, pana in zilele noastre este considerata epoca moderna, fiind impartita in 4 periode, dupa numele purtat de imparati: Meiji (1868-1912); Taisho (1912-1926); Showa (1926-1989) si Heisei (1989-...).
Reforme
Imediat cu instalarea regimului Meiji, au inceput o serie de reforme pentru reorganizarea puterii in stat. Inceputul este marcat de un juramant prin care in 1868, imparatul se angajeaza sa preia puterea, sa acorde tuturor cetatenilor posibilitatea de decizie, precum si sa abandoneze vechile obiceiuri rele.
Sistemul prefectural a luat nastere in 1871, tranzitia spre acesta incepand insa in 1869, cand patru lorzi locali (daimyo) au fost convinsi sa-si cedeze pamanturile curtii. Acestia au fost numiti guvernatori ai vechilor lor pamanturi. Multi au urmat acest exemplu, ajungand ca in 1871 toate domeniile sa revina in mana imaratului, acesta reimpartindu-le in prefecturi. Prin aceasta s-a renuntat la domeniile feudale si privilegii, samurai pierzandu-si astfel drepturile si privilegile.
Aceasta a produs o schimbare majora a claselor sociale. Astfel in 1873, populatia Japoniei se ridica la cifra de 33 milioane, iar clasele sociale cele mai predominante fiind: kazoku (aristocrati); shizoku (samurai - 5.5% impreuna cu aristocratii); heimin (oamenii de rand - 93,6%) si altii (preoti etc. - 0.9%).
In 1871-1873, o mare parte din persoanele la putere au facut un tur in America si Europa pentru a invata despre sistemele moderne de administratie si guvernare. Acest tur poarta denumirea de “misiunea Iwakura”. In urma acestei experiente a fost schimbata modalitatea de taxare din procente pe productie (orez) in procente pe pamantul detinut (3% pentru inceput, iar apoi au redus la 2.5% din valoarea pamantului aflat in gestiune).
Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea banilor tipariti. Capitalul era putin, iar industriei ii lipsea infrastructura: sisteme de distributie, transport, comunicatie si publicitate. In acest sens a pornit o campanie sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus noua taxa pe pamant, a stabilit regulile pentru stabilizarea monezii nationale, a infiintat Banca Japoniei in 1882, a adoptat standardele internationale cu privire la aur, si a privatizat primele institutii guvernamentale, rezultand astfel un “boom” industrial. Corporatiile de comert infiintate in perioadele anterioare si-au schimbat sistemul de structurare, adaptandu-se la noile cerinte economice (Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Yasuda, Furukawa etc.). Reformele acestuia au adus in scurt timp o stabilitate economica necesara dezvoltarii rapide, insa acestea au afectat negativ sectorul agrar. Pretul orezului si a matasii au coborat, fermierii in datorii si-au pierdut pamantul pe fundalul unui numar crescand de tarani. In 1884 a avut loc incidentul Chichibu, cand fermierii in datorii au cerut rezolvarea acestor probleme, atacand camatarii si statiile de politie.
Totodata a fost introdus invatamantul obligatoriu, pentru inceput in 1879 la 4 ani (16 luni), iar in 1907 stacheta a fost ridicata la 6 ani de invatamant obligatorie. Se noteaza ca in acest an (dupa razboiul ruso-japonez), 97% din tineri urmau cei 6 ani de invatamant obligatoriu. Pentru mai multe detalii despre cum este organizat invatamantul in Japonia azi, click aici.
In 1873 a fost introdus un nou sistem militar, cu stagiu militar obligatoriu de 3 ani in serviciu activ si 4 ani in rezerva. Astfel in 1877, 82.0% din barbatii in varsta de 20 ani erau racolati in acest sistem, iar forta militara in perioada de pace era de 31.680 de oameni, iar in timp de razboi: 46.350. Schimbarea sistemului militar a condus la pierderea semnificatiei cuvantului samurai si la desfintarea acestei clase sociale. Totodata clasa samurailor si-a pierdut sursa de venituri, mai mult, in 1873, guvernul a decis sa taxeze fermele acestora cu 30% din cheltuielile anuale, decis sa puna un sfarsit acestei clase sociale. Chiar si samurai care sustinusera restaurarea Meiji au fost complet dezamagiti de aceasta decizie, initiand o serie de revolte pe tot intinsul tarii. Cea mai serioasa a fost cea din provincia Satsuma in 1877, cand armata fostilor samurai a fost infranta de catre noua armata imperiala dotata cu arme moderne.
Pe fundalul aparitie a numeroase partide politice si directii de guvernare, intr-un final a fost abrogata constitutia Japoniei, in 1889, preluata dupa modelul german. Aceasta constitutie acorda imparatului puterea absoluta (sacru si inviolabil). Imparatul era comandantul suprem al armatei, putea incheia pace si initia razboi, putea dizolva guvernul si sa ceara noi alegeri. Dieta era impartita in doua: partea superioara si cea inferioara (parlament). Parlamentul era responsabil de initierea si propunerea legilor, dar pentru acestea sa fie puse in practica era necesar acordul intregii camere. Un consiliu special (Privy Council) a fost infiintat cu rolul de a revizui si apara constitutia. In 1890 au loc primele alegeri parlamentare.
Relatii internationale
In perioada Meiji, Japonia a luat parte la doua mari razboaie: primul cu China (1894-1895), apoi cu Rusia (1904-1905). In 1910 Japonia anexeaza Coreea. Pana in 1911 toate tratatele inegale semnate la sfarsitul perioadei Edo au fost terminate sau inlocuite.
Inca din 1858 au fost conflicte intre Rusia si Japonia in legatura cu posesia insulelor Sakhalin din nord. La aceea data, s-a semnat un tratat pentru posesia in comun a acestora, dar acesta a fost refacut in 1875, cand insulele Kurile au fost oferite in schimbul acestora. In 1878, Japonia anexeaza si insulele Bonins.
Asa cum s-a explicat in articolele anterioare, insulele Okinawa au fost cucerite de Japonia in 1609, insa acest fapt nu a fost declarat international, populatia ryukyu platind inca tribut Chinei si intrand in relatii independente cu puterile vestice. Odata cu 1871, cand sistemul prefectural a fost stabilit, Okinawa a fost pusa sub juristictia prefecturii Kagoshima. Incepand cu 1875, s-a incetat plata tributului pentru insulele Okinawa Chinei, si s-au luat o serie de masuri pentru implementarea unui sistem de administratie compatibil cu cel al Japoniei, aceasta investind o multime de resurse in acest scop. Totodata, aici si-a amplasat cateva garnizoane militare. In 1879, China cedeaza intr-un final.
In aceasta perioada, Korea se consituia ca un stat slab in interioar, aflat inca sub suveranitatea Chinei. In 1874, cu toate ca Korea acceptase schimbul de convoaie cu Japonia, unui convoi i s-a refuzat o audienta imperiala. Doi ani mai tarziu, in urma demonstratiilor fortei navale nipone, a fost semnat tratatul Kanhwa prin care era recunoscuta independenta Koreei. Totusi, in perioada imediat ulterioara 1876-1885 in Koreea a izbucnit un razboi rece intre China si Japonia.
Intre 1894 si 1895 are loc razboiul Sino-japonez. Regele Koreei cere asistenta in terminarea rebelilor Chinei. Japonia insa il captureaza si il forteaza sa ceara asistenta Japoniei. Aceasta a permis o lupta tacita intre Japonia si China purtata pe teritoriul Koreei, pretul fiind care dintre acestea doua sa asiste la modernizarea Koreei. Japonia a distrus capabilitatiile militare ale Chinei din Korea, iar la conferinta de pace a cerut Taiwan-ul si peninsula Liaodong (din Koreea). Germania, Franta si Rusia au cerut insa retrocedarea Koreei peninsula Liaodong.
Dupa incheierea acestui conflict, China a fost inlocuita cu Rusia ca inamic al intereselor Japoniei in Asia continentala de nord-est. Intre 1895 si 1904 influenta Rusiei a crescut atat in Manciuria cat si in Koreea. Odata cu terminarea constructiei liniei de cale ferata trans-siberiana, parea inevitabil controlul Rusiei asupra sudului Manciuriei si Koreei. In 1902 se semneaza pactul intre Anglia si Japonia, care s-a dovedit extrem de fructuos pentru interesele ambelor parti, iar in 1904-1905 are loc razboiul ruso-japonez, initiat de cei din urma. Cu toate ca acest razboi s-a dovedit foarte costisitor pentru Japonia din punctul de vederea finanicar cat si al vietilor omenesti, prin tratatul de la Portsmouth din 1905, Japoniei i-au fost recunoscutele interesele in Koreea, eliberand de sub dominatia rusa sudul Manciuriei, Koreea si partea de sud a arhipeleagului Sakhalin. Totusi Koreea a fost anexata Japoniei de abia in 1910...
Greselile facute in semnarea tratatelor de la sfarsitul perioadei Edo, au fost sterse prin semnarea tratatului comercial anglo-japonez (1894), completat ulterior in 1899, respectiv 1911, cand a Japonia si-a recastigat intreaga putere diplomatica si comerciala.
Cultura
Economia Japoniei era deja in crestere. In 1900, agricultura a produs mai putin de jumatate din produsul intern, iar ponderea industriei (pentru inceput fabricile de textile) era in continua crestere. Aceasta cresterea a condus la cresterea oraselor si la nepopularea zonelor rurale. Ferindu-se de liberalismul vestic si radicalism, guvernul Meiji s-a concentrat pe intarirea traditiilor nationale, cultivand spre exemplu religia shinto.
Odata cu instalarea regimului Meiji, s-a oprit folosirea limbii chineze in redactarea documentelor oficiale. A aparut astfel un nou stil “oficial” in scrierea japoneza a luat nastere, elaborat de Futabatei Shimei. Acesta a aparut deoarece scrisul traditional nipon s-a dovedit depasit in exprimarea noilor ideei ale epoci, rezultand din incercarea acestuia de a traduce literatura rusa in japoneza.
Okubo Toshimichi, unul din liderii politici ai Japoniei imediat dupa restaurarea Meiji, crezand ca pentru atingerea stabilitatii interne este necesara concentrarea pe probleme domestice a realizat urmatoarele reforme sociale: in 1871 a incurajat oamenii sa-si schimbe frezele si culoarea parului; in 1876 a incurajat oamenii sa nu mai poarte sabii; a introdus si popularizat servicile telegrafice in 1870, postale in 1871; a introdus calendarul georgian in 1873 si a inceput constructia de cai ferate in 1873
Subiect: epoca meiji 
Vin Mai 09, 2008 6:28 am
